Orgoliul

Poate nu are nici o legatura de afara, dar pentru mine are o mare legatura.

I am sorry... I am not there for you, I am so far away - it breaks my heart My heart is broken, but the pieces belong to you - I will try and fix it I am sorry for all the trouble I have caused you, I am sorry for it all I have never lied to you, I just can't lie to you I'd rather have my limbs be pulled slowly and painfully off me than to lie to you But I am lying... I tell you that Im there for you - but I'm not I hate myself for it, I want to be there, I want to stay with you always You're so far away... I'm so far away... apart It hurts, it stings my heart and makes it bleed I am sorry for always being upset when we talk - I am sorry for being such a burden... I am pathetic, and I dont deserve you... You're always so sweet to me - and it makes me feel guilty People say that it's normal to feel this way - is it? To be feeling this burning, tearing, impaling feeling in my heart, my soul and my mind? I don't know what to do... I just love you so Love is something I love and hate... Love can be painful It's the most painful thing I have ever felt... and yes... it hurts everytime I think of you And you're always on my mind... Dont feel guilty for this... its just me being childish - and in love I love you... forever... and Im sorry for everything I have done... Forgive me...

Mi s-a spus o data : "Ai orgoliu si tupeu cu noi si cu cine trebuie nu ai" cateodata aveau dreptate, cateodata nu.Acum am impresia ca mi-a fugit tot orgoliu.Ca nu mai am, ca ... ca.... mai bine sa o las asa.

Sunt pusa in situatia sa zic acelasi lucru.... " Ai orgoliu cu mine, da cu altii nu"

Ai incredere in mine?

Am auzit azi , la televizor, o discutie intre indragostiti; el intreaba:

¨Ai incredere in mine?¨

La care ea ii raspunde:

¨Nu, dar te iubesc¨.

Si mi-a dat putin de gandit.poti iubi pe cineva fara sa ai incredere in persoana respectiva?Eu cred ca nu.In iubire e un element chiar foarte important increderea.Nu spun ca daca iubesti inseamna ca nu te va insela niciodata si veti fi fericiti pana la adanci batraneti, ci pur si simplu ca trebuie sa ai incredere.Daca nu ai incredere, nu il lasi, de ex sa iasa la o bere cu prietenii, nu il lasi sa se duca pe undeva fara tine, si asta ar dauna relatiei, logic si normal, dupa calculele mele.Nush, asta vroiam sa zic.Atat.Increderea trebuie sa existe daca exista iubire.

Am ajuns la munca

Am reusit sa ajung si la munca, dupa 2 zile de stat acasa.Aceeasi atmosfera incarcata, aceeasi colegi draguti, dar nervosi, grabiti... si intram din nou in rutina.Rutina asta ne omoara pe toti...inc et, dar sigur.Ar trebui sa facem ceva...o data la luna, sa iesim din ea, si sa simtim ca traim...sa facem ceva diferit, iesit din comun....orice ptr a iiesi din rutina

Sunt racita

Am racit, rau.Atat de rau incat nu am ajuns la munca.Tusesc, fac febra, si ma simt rau.Si daca tot sunt acasa ma uit si eu la munca mea.La "Ingerasii".Da, lucrez la Ingerasii...obositor, al draq de obositor...cred ca am nevoie de un concediu.Luuuuuuuuuuuuuuung luuuuuuuuuuuuuuuuuung...vreau decembrie, sa plec si sa nu mai aud de nimic de la munca.Si sa ajung la ai mei
Si sa rezolv si problemele de acolo.
Si sunt racita

My dream

Melodia asta si desenul mi-au marcat mie copilaria....desenul, si acum as sta sa ma uit ore in sir, e ... superb...iar melodia, sa zicem..e visul meu.... Enjoy

Aladdin:
I can show you the world
Shining, shimmering, splendid
Tell me, Princess, now when did
You last let your heart decide?

I can open your eyes
Take you wonder by wonder
Over, sideways and under
On a magic carpet ride

A whole new world
A new fantastic point of view
No one to tell us "no"
Or where to go
Or say we're only dreaming

Jasmine:
A whole new world
A dazzling place I never knew
But when I'm way up here
It's crystal clear
That now I'm in a whole new world with you

Aladdin:
Now I'm in a whole new world with you

Jasmine:
Unbelievable sights
Indescribable feeling
Soaring, tumbling, freewheeling
Through an endless diamond sky
A whole new world
(Aladdin: Don't you dare close your eyes)
A hundred thousand things to see
(Aladdin: Hold your breath - it gets better)
I'm like a shooting star
I've come so far
I can't go back to where I used to be

Aladdin:
A whole new world
(Jasmine: Every turn a surprise)
With new horizons to pursue
(Jasmine: Every moment, red letter)

Amandoi:
I'll chase them anywhere
There's time to spare
Let me share this whole
new world with you

Aladdin: A whole new world

Jasmine: A whole new world

Aladdin: That's where we'll be

Jasmine: That's where we'll be

Aladdin: A thrilling chase

Jasmine: A wondrous place

Amandoï: For you and me

Atat

Incep sa obosesc

Da, incep sa obosesc.La inceput am crezut ca e plictiseala,rutina, dar nu, e oboseala.Si stres.Si nervi.
Si faptul ca sunt calcata pe pitici, si faptul ca am semnat un contract, si nu se respecta, si nu iau banii la timp, si am multe de facut, si imi doresc din suflet sa le fac.De ce nu poate fi frate totul bine?De ce trebuie MEREU sa mearga ceva prost?
E un fel de lege a lui Murphy.Daca totul merge bine, inseamna ca ceva a mers prost, cam asa era,nu?
Incep sa invat ca oamenii sunt rai, cateodata, fiindca sunt prea buni.Vor sa te ajute, si nu au cum sa o faca altfel, decat prin a fi rai, si ase purta urat cu tine, sa te caleasca,,ceea ce mie, personal, mi se pare putin aberant.Nu poti sa ajuti pe cineva daca ii tipi, te rastesti la el, si te porti urat. Persoana respectiva isi pierde si respectul fata de tine, si isi face o parere total aiurea.Si, te va uri, printre toate astea.Te va uri muult timp.
In fine, ideile acestui post e
1: I' m so fucking tired
2: Nu fi rau cu cineva chiar daca tu crezi ca il ajuti
3: ma duc sa imi termin unca.A night sooooo long.

Deci da, sunt in Romania!

Azi am avut un moment in care am zis: da, sunt in Romania!
De fapt, au fost vreo 2.
Dar sa incepem cu inceputul.
M-am trezit la 5 dimineata,.Nu e grav, dar daca tinem cont ca m-am culcat la 1, e aiurea.Si m-am trezit cu niste dureri, ca la nastere(cred...ca daca sunt mai rau, eu nu mai nasc).Si s-a trezit al meu prieten, si a avut grija de mine.A adus o sticluta de apa calda,,care apropo, mi-a incalzit-o, ca nu curgea apa calda la ora aia :D...Mi-a infasurat-o in prosop, a tinut-o pe burtica..si am reusit sa adorm.Si m-am trezit pe la 9.Si a venit "micu dejun" la pat...si pe la 11...hai sa platim telefonu i in real la cumparaturiiii
Si mergem la BCR, unde era inchis..bun, gasim un magazin de haine, ne uitam o tura, hai mamica la real.
Si ne oprim la Alexandru Obregeaaaaa sa vina microbuzu de la real sa ne ia.Si ce zici fraaate, turma de tigani, de am ramas under shock.Nu am vazut atatia tigani la un loc de vreo 6 ani.Si ala a fost momentu in care am zis: sunt in Romania!Deci erau asa, multi, adik vreo 10...si copii, si vorbeau, si se uitau si la mine, si eu la ei....deci...am vazut cardu de tigani, si am avut o senzatie, pe care nu o pot descrie exact.A fost un pic teama, un pic...de toate
Si totusi, urca astia, vine "realu" si dupa 2 ore de plimbat prin magazin, ne urcam sa ne intoarcem acasa.Si 3 pitzipoance in fata noastra.Una care vorbea la telefon, si 2 care vorbeau intre ele, ca sa nu o deranjeze pe a treia.Si "Duamneee" ce importanta era aia cu telefonuuuu ... citez: "Da fata, si m-a pus o fata sa ii botez copilu.Da pot fata?pai nu pot,nu,ca nu sunt maritata fata?"
La care prietenu meu, mai dragut din fire, i-a raspuns: poti sa botezi, nu pot sa cununi.

Si coontinua piti la telefon "da fata..uite, pot sa botez, deci o sa fiu nasa fataaa".Timp de mai bine de 10 minute nu am auzit decat "fata sa iti spune...."
si din cealalta parte, unde erau celelalte 2 pitzi...ele barfeau de zor si m-a amuzat teribil ca la prima au coborat una din ele si aia c telefonu la care blonda care ramasese in microbuz urla dupa aia cu care barfise de zor:" fata, cum te cheama, ti-ai uitat portofelu".
Deeeeci...Uelcome in Rumenia!
Si asta a fost asa, pe scurt ca Cristina pleaca la film
Paaaaaaaaaaaaaaaaaa
Revin cu o analiza :D

20 de ani

Si am uitat ceva... poate destul de important, sau nu.
Am facut 20 de ani.Da, i-am implinit si pe astia.Am decenii in spate, nu imi vine sa cred.Sunt...mare.Sunt mai mare decat pustii de 14 ani , decat ce am fost....sunt, altfel, putin schimbata din anumite puncte de vedere...dar.20?Nu simt neaparat ca am 20!Dar ma simt mai mare.
Cand am facut 18, am simtit schimbarea aia de 18, dar acum de c enu o simt pe asta de 20?De ce doar sti ca e ceva...dar nu stiu exact ce?Poate mai am nevoie de timp ca sa asimilez 2 asta in fata :)

News

Mi s-a atras atentia ca nu am scris demult pe aici, si ... aveti dreptate, astia, cativa cititori care sunteti, poate vreti sa stiti ce mai e nou.
Ete, mai nimic... sunt tooooata ziua la munca, acasa, acasa, la munca, nu mai am timp nici sa respir+ ca nu a vrut sa mearga scarba asta de calculator.Dar imi iau laptop, si asa va tin mai informati, chiar si de la munca, cand am timp.
Altceva..mi-am schimbat freza...m-am tuns....m-am vopsit....incercand poate sa schimb ceva in jurul meu, chiar daca nu am reusit decat sa imi schimb eu putin infatisarea....dar simteam pur si simplu nevoia de o schimbare..ca atunci, dpa ce odespartire, ca in filmele cu blonde, ce sa mai..numai ca eu m-am facut violet....si nu m-am despartit de nimeni....momentan ...
Deci viata mea se invarsteste in jurul muncii...si, in jurul prietenului, care imi face zile fripte in ultimul timp, dar asta deja e o alta poveste, despre care chiar nu are rost sa vb acuuuum.....

O povestioara draguta

Mie, personal, ce va povestesc acum mi-a adus zambetul pe fata intr-o seara in care credeam ca nu poate merge nimic mai rau...si cu toate astea, mi-a mers....dar, eram in metrou, si in fata mea s-a asezat un domn care venea de la cumparaturi, cu plase.Si uitandu-ma la el, am vazut ca una din ele era rupta, si ii cadeau conservele ... asa ca m-am gandit sa ii spun omului, chiar daca si oamenii de langa noi vazusera, si nici unul nu schita vreun gest de a-i spune.Asa ca m-am uitat la el, si , chiar daca nu imi place sa ma bag in seama, i-am zis :Vedeti ca e rupta plasa".S-a uitat omu, si-a luat plasa in mana, si a coborat la Brancoveanu, unde coboram si eu.S-a uitat la mine, apoi a inceput sa mute tot ce avea in cealalta plasa si exact cand am trecut pe langa el, mi-a spus: "Va multumesc domnisoara,ma trezeam cu ele in mijlocu strazii".Si m-a facut sa zambesc...acel domn care mi-a zis" Multumesc" intr-o zi in care nu auzisem altceva decat :Nu e bine, de ce nu ai racordu?de ce nu sti ce au filmat ceilalti, de ce ai stricat racordu?" si alte chestii care pur si simplu imi stricasera intreaga zi.
Multumesc ca m-ati facut sa zambesc, domnule

Maturitate

De curand,adica aseara, mai bine zis, mi s-a spus ca inca sunt un cpil, ca nu m-am maturizat.Si mi-a dat de gandit.Ce inseamna sa fi matur?
Eu inca nu am gasit o definitie concreta pentru asta, insa pe o parte as putea spune ca ma bucur ca inca nu m-am maturizat,ca mai sunt copil...fiindca maturitatea implica probleme serioase.Chiar daca pana acum am avut probleme, au fost din motive, poate prea mici, prea...nesemnificative comparativ cu ceea ce ma asteapta.
In orice caz, nu am de gand sa scriu prea mult...poate fiindca nu stiu ce sa scriu, poate nu stiu cum sa le insir...am doar cateva intrebari , daca cineva se ofera sa imi raspunda, as multumi.
1:Ce inseamna sa fi matur in conceptia ta?
2: Ai nevoie de cineva ca sa te impinga de la spate pentru a te maturiza?
3: Trebuie neaparat sa te lovesti de anumite aspecte ale vietii sau o poti face pur si simplu?

1000 de ganduri

Nu am nimic concret de zis, am 1000 de ganduri ce se suprapun, se contrazic, 1000 de sentimente ce vor sa fie exprimate intr-un fel sau altul si nu pot.
De ce eu? De ce inca o data aceeasi problema? De ce accept? De ce nu se poate altfel? De ce nu face ceva? De ce iubesc? De ce am nevoie de el? De ce nu are nevoie de mine? De ce ma face sa ma simt asa? De ce ma supara? De ce nu pot sa ii spun nimic? De ce daca ii spun se supara sau ma simt eu prost? De ce las atata de la mine? De ce nu face compromisuri? DE CE?
In mare parte aceeasi intrebare.Si raspunsul?De proasta...eu fiind proasta, adica subiectul in toata povestea asta.

P.S: Felicitari celor care au luat bacul!

Parintii

Eu am ajuns la concluzia ca am niste parinti de nota 20. Si ma bucur, totusi ca nu am realizat asta prea tarziu. Chiar daca a trebuit sa plec de langa ei, a trebuit sa raman singura, sa trebuiasca sa ma descurc pe cont propriu, fara ajutorul lor, si fara sa fie langa mine de fiecare data cand am nevoie de ei, poate doar cu o vorba, gluma..sau pur si simplu sa fie ... si poate nu imi dadeam seama nici asa, daca nu comparam. Instictiv, am comparat... cu parinti ai prietenilor, cunoscutilor. Si da, am parinti buni.Mai buni decat multi dintre acestia.
Poate ca nu au fost cum vroiam eu, mai ales cand eram mica... si mereu m-am plans de ei, ca nu ma lasa, ca nu ma alinta, ca nu ma ajuta... asta a fost situatia, o accept, cu toate ca se putea mai bine. Dar ca adolescenta, m-au ajutat extraordinar de mult, au fost acolo... tata cu o gluma, sau poate cu o injuratura ca sa ma enerveze sau sa imi atraga atentia de la problemele mele, si mama... de cate ori nu am zis ca nu stie sa ma asculte? Ca se enerveaza?Ca ma enerveaza si pe mine?!?Dar macar a fost acolo cand nu era nici o prietena, fiindca nu vroiam eu sa fie, sau nu putea... era mama, care lasa orice facea si imi acorda timpul ei ca sa ii plang pe umar, si sa ma sfatuiasca, asa cum a crezut ea ca e mai bine. Ea mi-a stiut cam toate secretele din ultimii 5 ani, si mi-a acceptat orice greseala sau prostie facuta. Si inca mai accepta, si sufera alaturi de mine, chiar daca nu e langa, sa ii pot plange pe umar.
Mi-a trebuit o distanta de 4000 de km ca sa imi dau seama ca imi iubesc parintii, a trebuit sa intru intr-o familie, care ma accepta, care se poarta ca si cum prezenta mea in aceasta casa e total normala, dar care, totusi, nu e familia mea.
mi-e dor de ei, sa ma cert cu tata, sa il alerg ca imi da o palma(in gluma) dar care ma doare, sa urle la mine ca nu vreau sa ii trimit un mail si eu sa ma enervez ca nu ma lasa sa il fac cum trebuie si mama, saraca sa incerce sa ne impace pe amandoi, sa se supere ca nu o bagam in seama si stam in fata calculatorului, sa incerce sa invete si ea cate ceva, doar ca sa isi petreaca ceva timp cu noi, sa se joace cu mine pe PS2 ca nu am cum sa ajung la o petrecere....da, imi iubesc parintii si imi e dor de ei si, cred ca ii si respect.
Si totusi, ma deranjeaza ca prea putini isi mai respecta parintii in ziua de azi. Prea putini le mai dau un sar'mana, prea putini isi mai iubesc parintii.
Asa cum sunt, buni sau rai, nu o sa ii puteti schimba ... si ei sunt singurii care vor fi langa voi neconditionat, sau cel putin asa ar trebui, ca mai sunt si exceptii, asta asa e.... dar nu ii puteti schimba.
Si, voi, parinti, incercati sa va intelegeti copii, sa le acordati un pic din timpul vostru, sa ii ascultati, sa le ascultati problemele care voua vi se pare "nesimnificative", poate pentru ei au o amploare mult mai mare, si au nevoie de voi....

Tu cum hotarasti?

Pe zi ce trece imi dau seama tot mai mult cat de repede se pot schimba lucrurile...cum iti poate lua o intorsatura viata si sa te mute la 180 d egrade fata de cum erai acum poate mai putin de 5 minute....si totusi, toate se datoreaza hotararilor pe care le luam, pe cont propriu, sau nu chiar.
Cum e mai bine?Sa hotarasc singur, fara sa cer parerea celor din jur, sau ... fara sa iau in seama ce spun ei; sau sa las pe alii sa aleaga in locul meu?
Eu optez pentru prima, sunt majora, vaccinata,de ce sa aleaga altul in locul meu?Ca apoi, in caz ca ceva iese rau, sa ma dau cu capu de pereti, si sa spun 'Ia uite ma, mai bine faceam cum ma gandeam eu...'. Da, exista si riscul sa faci ca tine si sa iasa prost, dar macar atunci sti ca a fost decizia ta, ai gandit-o la momentul respectiv, ai analizat-o si asa ai crezut tu ca e mai bine, dar a fost decizia TA.nu a trebuit sa gandeasca altul pentru tine.
Precizez ca ma refer in mare parte la adulti, la, sa zicem, oameni maturi, care sunt in stare sa gandeasca pe cont propriu si care pot lua macar aceasta decizie singuri..hotarasc eu, sau las pe altul sa dcida ce e mai bine sau mai rau?
Tinand cont ca exista aproximativ acelas risc in ambele cazuri, de ce prefer totusi sa aleg singura?Din cateva motive simple si logice.
1: Decat sa regret ce a facut altul, mai bine sa regret ce am facut, sau nu...eu singura. exact ce zieam mai sus.
2: Cand vine vorba de anumite subiecte mai "sensibile" sa le zic asa, oricat de apropiata ti-ar fi persoana care ar alege in locul tau, oricat de mult te-ar iubi, si ti-ar dori binele, nu poate intelege exact ce simti, ce gandesti, nu poate sti ce e mai bine pentru tine,NIMENI, in afara de tine insuti.

Asta a fost parerea mea


Tu cum hotarasti?