Parintii

Eu am ajuns la concluzia ca am niste parinti de nota 20. Si ma bucur, totusi ca nu am realizat asta prea tarziu. Chiar daca a trebuit sa plec de langa ei, a trebuit sa raman singura, sa trebuiasca sa ma descurc pe cont propriu, fara ajutorul lor, si fara sa fie langa mine de fiecare data cand am nevoie de ei, poate doar cu o vorba, gluma..sau pur si simplu sa fie ... si poate nu imi dadeam seama nici asa, daca nu comparam. Instictiv, am comparat... cu parinti ai prietenilor, cunoscutilor. Si da, am parinti buni.Mai buni decat multi dintre acestia.
Poate ca nu au fost cum vroiam eu, mai ales cand eram mica... si mereu m-am plans de ei, ca nu ma lasa, ca nu ma alinta, ca nu ma ajuta... asta a fost situatia, o accept, cu toate ca se putea mai bine. Dar ca adolescenta, m-au ajutat extraordinar de mult, au fost acolo... tata cu o gluma, sau poate cu o injuratura ca sa ma enerveze sau sa imi atraga atentia de la problemele mele, si mama... de cate ori nu am zis ca nu stie sa ma asculte? Ca se enerveaza?Ca ma enerveaza si pe mine?!?Dar macar a fost acolo cand nu era nici o prietena, fiindca nu vroiam eu sa fie, sau nu putea... era mama, care lasa orice facea si imi acorda timpul ei ca sa ii plang pe umar, si sa ma sfatuiasca, asa cum a crezut ea ca e mai bine. Ea mi-a stiut cam toate secretele din ultimii 5 ani, si mi-a acceptat orice greseala sau prostie facuta. Si inca mai accepta, si sufera alaturi de mine, chiar daca nu e langa, sa ii pot plange pe umar.
Mi-a trebuit o distanta de 4000 de km ca sa imi dau seama ca imi iubesc parintii, a trebuit sa intru intr-o familie, care ma accepta, care se poarta ca si cum prezenta mea in aceasta casa e total normala, dar care, totusi, nu e familia mea.
mi-e dor de ei, sa ma cert cu tata, sa il alerg ca imi da o palma(in gluma) dar care ma doare, sa urle la mine ca nu vreau sa ii trimit un mail si eu sa ma enervez ca nu ma lasa sa il fac cum trebuie si mama, saraca sa incerce sa ne impace pe amandoi, sa se supere ca nu o bagam in seama si stam in fata calculatorului, sa incerce sa invete si ea cate ceva, doar ca sa isi petreaca ceva timp cu noi, sa se joace cu mine pe PS2 ca nu am cum sa ajung la o petrecere....da, imi iubesc parintii si imi e dor de ei si, cred ca ii si respect.
Si totusi, ma deranjeaza ca prea putini isi mai respecta parintii in ziua de azi. Prea putini le mai dau un sar'mana, prea putini isi mai iubesc parintii.
Asa cum sunt, buni sau rai, nu o sa ii puteti schimba ... si ei sunt singurii care vor fi langa voi neconditionat, sau cel putin asa ar trebui, ca mai sunt si exceptii, asta asa e.... dar nu ii puteti schimba.
Si, voi, parinti, incercati sa va intelegeti copii, sa le acordati un pic din timpul vostru, sa ii ascultati, sa le ascultati problemele care voua vi se pare "nesimnificative", poate pentru ei au o amploare mult mai mare, si au nevoie de voi....